Prezentarea proiectuluiu: PĂDUREA – PARC GÂRBOAVELE: REZERVAȚIE BOTANICĂ, ZOOLOGICĂ ȘI FORESTIERĂ
Cod activitate: 7YN8GM
Unitate scolara: LICEUL TEHNOLOGIC TRANSPORTURI CAI FERATE
Judetul: Galati
LICEUL TEHNOLOGIC DE TRANSPORTURI CĂI FERATE GALAȚI PĂDUREA – PARC GÂRBOAVELE: REZERVAȚIE BOTANICĂ, ZOOLOGICĂ ȘI FORESTIERĂ Prof. Clapa Anca – Daniela Informatician Pițu Elena CUPRINS INTRODUCERE.....................................3 I. CARACTERIZAREA FIZICO – GEOGRAFICĂ A PĂDURII GÂRBOAVELE.....................................…4 I.1. Geomorfologie……………………………………………………...4 I.2. Altitudini, expoziții, pante............................................4 I.3. Hidrografie, Hidrologie.......................................5 I.4. Geologie.........................................5 I.5. Clima............................................5 I.5.1. Regimul termic...........................................5 I.5.2. Regimul pluviometric.....................................6 I.5.3. Umiditatea aerului..........................................7 I.5.4. Regimul eolian...........................................8 I.6. Flora și vegetația........................................8 II. ISTORICUL CERCETĂRILOR.....................................9 II.1. Istoricul cercetărilor privind vegetația din Pădurea Gârboavele.................9 III. DATE PRELIMINARE. INCURSIUNI ÎN PĂDUREA GÂRBOAVELE GALAȚI.........................................11 BIBLIOGRAFIE....................................13 INTRODUCERE Pădurile au impresionat totdeauna prin masivitatea lor, prin dimensiunile remarcabile ale arborilor și prin bogăția covorului vegetal. Pădurile noastre din câmpie sunt extrem de interesante. Flora și vegetația lor au făcut obiectul multor studii. Ocrotirea lor de intervenția abuzivă a omului va conduce la restaurarea covorului care caracterizează acest colț de răscruce, unde se înfrățesc plante din Europa centrală cu cele din est, din sud și din vest. Pădurea Gârboavele s-a format din domenii ale ţăranilor particulari care în anul 1948 au trecut în proprietatea statului şi din terenuri degradate, împădurite ulterior. Pădurea Gârboavele este situată în Câmpia Covurluiului, la 17 Km N-V de oraşul Galaţi; pădurea are o suprafaţă de circa 900 ha pădure naturală, din care 250 ha constituie pădure – parc, iar restul este plantaţie de salcâmi şi zonă de protecţie. La obiectivul iniţial de pădure – parc i s-a atribuit şi obiectivul de rezervaţie botanică, zoologică şi forestieră. I.CARACTERIZAREA FIZICO – GEOGRAFICĂ A PĂDURII GÂRBOAVELE I.1. GEOMORFOLOGIE Din punct de vedere geografic, pădurea Gârboavele este situată la limita nord – estică a Câmpiei Române, în câmpia de tip Bărăgan a cărei limită nord – estică include zona Tuluceşti – Gârboavele. Zona se caracterizează prin câmpuri întinse, întrerupte de interfluvii largi, slab fragmentate, formate pe depozite vechi fluvio – lacustre şi aluvionare, acoperite cu depozite loessoide. I.2. ALTITUDINI, EXPOZIŢII, PANTE Altitudinea variază între 45 m, pe Valea Mare la limita de sud şi 120 m la limita de nord a platoului delimitat de Valea Mare şi Valea Gârboavele. Expoziţia generală a pădurii Gârboavele este sudică; expoziţiile secundare sunt determinate de scurgerea Valea Mare şi Valea Gârboavele de la nord la sud, rezultând expoziţii de detaliu preponderent parţial însorite sau parţial umbrite. Energia de relief a teritoriului este redusă; 94% din terenuri au înclinarea sub 16° şi 6% peste această valuare, dar fără să depăşească 20º. I.3. HIDROGRAFIE, HIDROLOGIE Pădurea Gârboavele cuprinde obârşiile Valea Gârboavele şi Valea Mare, care o străbat de la nord la sud. Cele două văi sunt seci în cea mai mare parte a anului; scurgeri de scurtă durată se înregistrează în perioadele ploioase ale anului. Apa freatică este cantonată la adâncimi mai mari de 30 m. I.4. GEOLOGIE Din punct de vedere geologic, pădurea Gârboavele este amplasată pe depozite cuaternare loessoide cu conţinut mai bogat de nisipuri fine şi pulberi, care au favorizat dezvoltarea proceselor de solificare spre soluri cu caractere de fragipan. I.5. CLIMA Pădurea Gârboavele este amplasată în condiţiile unui climat continental de câmpie, caracterizat de veri foarte calde şi ierni foarte reci. După raionarea climatică a României, teritoriul amenajat aparţine zonei climatice IIAS3, semnificând condiţii de climă continentală de câmpie, districtul stepei, subdistrictul Bărăgan. I.5.1. Regimul termic: Temperatura medie anuală este de 9,5 – 9,6°C. Temperatura medie a lunii ianuarie are variaţii cuprinse între -3 şi -4ºC, iar a lunii iulie (luna cea mai caldă) între 21 și 22ºC. Amplitudinea temperaturilor medii anuale este de 24 - 26ºC. Temperatura medie a sezonului cald (vara) este de 21ºC, iar a celui rece (iarna) de la -1,7 la -1,8ºC. Temperatura maximă absolută 39,5ºC; temperatura minimă absolută: -28ºC. Durata perioadei cu temperaturi medii zilnice mai mari de 0ºC este de circa 290 de zile, iar a celei cu temperaturi medii zilnice mai mari de 10ºC (sezonul de vegetaţie) este de circa 190 de zile, fiind cuprinsă în medie între 10 aprilie şi 20 octombrie. Primul îngheţ se produce în jurul datei de 25 octombrie, iar ultimul are loc, în jurul datei de 10 aprilie. Durata medie a perioadei cu zile fără îngheţ este de circa 150 de zile. I.5.2. Regimul pluviometric: După datele furnizate de staţia meteorologică Galaţi, precipitaţiile medii lunare sunt următoarele Luna: - I - 25,5 mm - II - 23,1 mm - III - 23,2 mm - IV - 34,0 mm - V - 46,6 mm - VI - 62,1 mm - VII - 47,7 mm - VIII - 38,1 mm - IX - 26,4 mm - X - 32,6 mm - XI - 32,7 mm - XII - 31,0 mm ............................................... Total - 426,0 mm Curba precipitaţiilor medii lunare arată, începând cu luna aprilie, o creştere importantă, care culminează în luna iunie, după care urmează un minus în luna septembrie. În luna octombrie se realizează un al doilea maxim, de mai mică importanţă (33 – 35 mm). Cel mai secetos anotimp este iarna, când se înregistrează circa 80 mm. În anotimpul cel mai ploios (vara) se înregistrează 150 – 160 mm. În perioada de vegetaţie, în regiune cad, în medie, precipitaţii totalizând 260 – 290 mm. Indicele anual de ariditate are valori cuprinse între 21 şi 24. Curba pe luni a indicilor de ariditate prezintă două maxime şi două minime. Valorile maxime din ianuarie variază între 49 şi 57, iar cele din iunie între 24 şi 29. Valorile minime din aprilie coboară la 20 – 21, iar cele din august – septembrie ajung la 11 – 14. În perioada de vegetaţie, indicele de ariditate are valori cuprinse între 18 şi 21. Evapotranspiraţia potenţială se situează în jur de 690 mm, valoare care depăşeşte cu mult totalul precipitaţiilor anuale (426 mm). Valoarea lunară maximă a evapotranspiraţiei potenţiale se realizează în luna iulie şi este de 140 – 145 mm, comparativ cu 55 – 60 mm cât este valoarea medie a precipitaţiilor din această lună. Per total, în perioada de vegetaţie se înregistrează un deficit al precipitaţiilor atmosferice comparativ cu evapotranspiraţia potenţială, care se poate încadra între 210 şi 240 mm. I.5.3. Umiditatea aerului: Conform datelor existente, valoarea medie anuală a umidităţii relative este de 72%. Valoarea cea mai redusă este în luna iulie (61%) iar cea mai ridicată în luna decembrie (80%). În perioada de vegetaţie umezeala relativă medie este de 64%. I.5.4. Regimul eolian: Teritoriul în care este amplasată pădurea Gârboavele este expus în întregime acţiunii vânturilor. În medie anual, frecvenţa cea mai mare (26%) o au vânturile de nord (Crivăţul) şi cele de sud (circa 14%). Iarna, vânturile din nord sunt aducătoare de zăpadă şi foarte frecvent de viscole, iar vara transportă aer cald, accentuând perioadele de secetă. În general, însă, viteza vânturilor din nord nu este exagerată (în medie, anual, 4 – 5 m/sec.) iar a celor din sud şi mai mică (2,5 – 3 m/sec.). Frecvenţa vânturilor din vest este redusă; media anuală a frecvenţei vănturilor din această direcţie, manifestate în special în sezonul de vară, este de 2,6%. Cele mai mari frecvenţe ale vânturilor din vest s-au înregistrat în lunile iunie (4,2%) şi iulie (4,4%). Nici viteza acestor vânturi nu este deosebită: media anuală este de 2,8 m/sec., cu un maxim de 3,4 m/sec. în iunie. Concluzii privind condiţiile climatice: Faptul că în perioada de vegetaţie indicele de ariditate „de Martonne“ coboară sub valoarea de 24, conferă teritoriului studiat caractere evidente de climat stepic; pădurea Gârboavele, datorită condiţiilor geomorfologice favorabile, constituie un caz tipic de silvostepă intrazonală; condiţii puţin favorabile pentru vegetaţia forestieră rezultă şi din bilanţul negativ dintre precipitaţii şi evapotranspiraţia potenţială care, în perioada de vegetaţie, se cifrează la 210 – 240 mm, deci aproximativ jumătate din totalul precipitaţiilor anuale. I.6. FLORA ŞI VEGETAŢIA Flora pădurii Gârboavele cuprinde un număr de aproximativ 470 specii de angiosperme, dintre care circa 40 de specii sunt foarte rare în flora Moldovei. Vegetaţia acestei păduri este tipic de silvostepă, constituită din câteva asociaţii (tipuri) de pădure, în mare parte degradată (brăcuită) cu arboret de consistenţă slabă, abundent invadat de flora stepică înconjurătoare, având o redusă putere de regenerare (din lăstari) şi fiind evident modificată prin introducerea a numeroase specii de arbori cultivaţi şi a salcâmişurilor naturalizate (D. Mititelu şi colaboratorii, 1968). Primăvara, în luna aprilie vom găsi înflorite numeroase plante primăvăratice: Crocus reticulatus L. (brândușa), Galanthus nivalis L. (ghiocelul), Scilla bifolia L. (vioreaua), Corydalis solida (L.) Sw. (brebenelul), Pulmonaria officinalis L. (mierea ursului), Viola odorata L. (toporașul), Anemone ranunculoides L. (păștița), Stellaria holostea L. (rocoțeaua), Ficaria verna L. (grâușorul), Arum maculatum L. (rodul pământului). Dintre arbori întâlnim pe: Quercus pubescens Willd (stejarul pufos), Quercus pedunculiflora C. Koch (stejar brumăriu), Quercus robur L. (stejar), Fraxinus excelsior L. (frasin), Ulmus foliacea Gilib. (ulm), Acer tataricum L. (glădiș), Acer campestre L. (jugastru), Tilia tomentosa Munch. (tei), Cotinis coggygria Scop. (scumpie). Dintre arbuști sunt nelipsiți: Crataegus monogyna Jacq. (păducel), Rhamnus cathartica L. (verigar), Ligustrum vulgare L. (lemn câinesc),Cornus mas L. (corn), Prunus mahaleb (L.) Borkh. (vișin turcesc), Pyrus piraster (L.) Borkh. (păr pădureț). Plantele erboase întâlnite în pădurea Gârboavele sunt: Lithospermum purpureo – coeruleum L. (mărgelușa), Dictamnus albus L. (frăsinel), Geum urbanum L. (cerențel), Poa nemoralis L. (firuța de pădure), Carex brevicollis DC. (rogoz de pădure), Iris variegata L. (stânjenel de pădure), Asparagus tenuifolius Lam. (umbra iepurelui), Trifolium diffusum Ehrh. (trifoi), Achillea collina Becker, Lamium galeobdolon L. (sugel galben), Melica ciliata L. Pe versanții sudici și uscați cresc, în pădure, chiar și Andropogon ischaemum (L.) Keng. (iarba bărboasă), Stipa capillata L. (colilia) și Artemisia austriaca Jacq. (pelinița). Poienile conțin ca specii dominante , ce formează asociații restrânse, pe Andropogon ischaemum (L.) Keng. (iarba bărboasă), Festuca valesiaca Schleich. (păiuș), Phleum phleoides L. (timoftica), Agropyrum intermedium (Host.) Beauv. (pir) și chiar Agropyrum repens (L.) Beauv. (pir). În poieni mai cresc Stipa capillata L. (colilie), Poa pratensis L. (firuță), Phleum pratense L. (timoftica), Vicia villosa Roth. (măzăriche), Trifolium pannonicum Jacq. (trifoi); frecvente sunt și Chrysanthemum corymbosum L. (margareta), Pastinaca graveolens M.B. (păstârnac), Campanula sibirica L. (clopoței), Filipendula hexapetala Gilib. (teișor), Galium mollugo L.(sânzâiene), Centaurea scabiosa L. (albăstriță), Centaurea orientalis L. (albăstriță), Lavathera thuringiaca L. (salvie albă), Salvia nemorosa L. (jaleș de câmp). II. ISTORICUL CERCETĂRILOR Istoricul cercetărilor privind vegetația din Pădurea Gârboavele În anul 1958, Al. Borza efectuează cercetări asupra florei și vegetației din răsăritul României. Mititelu D., Gociu Z. și Gheorghiu - Țigănuș V. (1962), în lucrarea „Ghid pentru excursii botanice“, menționează Pădurea Gârboavele și fac referire la vegetația acesteia. Mititelu D., Gociu Z., Pătrașcu A. și Gheorghiu V. (1963), prezintă vegetația județului Galați în lucrarea „Caracterul florei și vegetației din Câmpia Galaților și Brăilei“, lucrare în care sunt prezentate o parte din plantele vernale ce cresc în Pădurea Gârboavele, ca de exemplu: Galanthus nivalis L., Scilla bifolia L., Corydalis solida (L.) Sw., Viola odorata L., Anemone ranunculoides L., Stellaria holostea L., Arum maculatum L. Referire la plantele din Pădurea Gârboavele fac Pop E. și Sălăgeanu N., în anul 1965, în lucrarea „Monumentele naturii din România.“ Mititelu D., Gociu Z., Pătrașcu A. și Gheorghiu V. (1968), prezintă aproximativ 65 de specii de plante vernale în lucrarea „Flora și vegetația Pădurii – Parc Gârboavele – Galați.“ Țopa E. (1969), în lucrarea numită „Călăuza monumentelor din Moldova“, prezintă date despre „Rezervația Pădurea Parc Gârboavele,“ enumerând câteva plante rare, printre care și Adonis wolgensis Stev., Paeonia peregrina var. romanica Brândză, Iris brandzae Prod., Asparagus officinalis L., Asparagus tenuifolius Lam., Asparagus verticillatus L., Asparagus pseudoscaber Grec. și Comandra elegans (Roch.) Rchb. (în unicul loc din țară). Mititelu D., Sârbu I., Pătrașcu A. și Gociu Zoe (1993) în lucrarea „Flora și vegetația județului Galați“ prezintă flora și vegetația pădurilor din județului Galați, menționând speciile: Galanthus nivalis L., Galanthus graecus L., Ornithogalum refractum Willd., Paeonia peregrina Mill., Adonis wolgensis Stev., Colchicum biebersteinii Rouy. Mohan Gh., Ardelean A. și Georgescu M. (1993) în lucrarea „Rezervații și monumente ale naturii din România,“ prezintă date despre Pădurea Gârboavele, amintind și cele mai rare specii de plante: Adonis wolgensis Stev., Paeonia peregrina var. romanica Brândză, Asparagus officinalis L., Asparagus verticillatus L., Asparagus tenuifolius Lam., Asparagus pseudoscaber Grec., Comandra elegans (Roch.) Rchb. Sârbu I., Oprea A. și Tănase C. (1997), în lucrarea „Vegetația pădurii Parc – Gârboavele Galați“ realizează o inventariere a vegetației, implicit a celei vernale. Mohan Gh. și Ardelean A. (2006), în lucrarea „Parcuri și Rezervații Naturale din România“ prezintă Pădurea Gârboavele ca Rezervație forestieră, în care se găsesc specii rare de plante, printre care și câteva vernale. DATE PRELIMINARE INCURSIUNI ÎN PĂDUREA GÂRBOAVELE GALAȚI După cum am mai menționat, pe teritoriul pădurii Gârboavele cresc 470 specii de angiosperme, dintre care circa 40 de specii sunt foarte rare pentru flora Moldovei. Dintre speciile foarte rare sau endemice, unele merită o protecţie specială în această pădure – parc, intens frecventată ca loc de agrement: Paeonia peregrina var. romanica Brândză, Iris brandzae Prod., Asparagus pseudoscaber Grec., Cytissus heuffelii Wierzb., Pirus x babadagensis Prod., Ulmus x ambigua Beldie şi Asperula scutelaris Vis. Este o pădure naturală de silvostepă, în care predomină asociațiile de stejar pufos și stejar brumăriu, iar pe zone mai restrânse întâlnim șleaul de silvostepă cu stejar pedunculat, plopiș de luncă cu numeroase tufărișuri de păducel, porumbar și migdal pitic. Studiile efectuate de cercetători asupra spectrului floristic arealogic al speciilor care cresc în pădure și poieni repartizează angiospermele astfel: circumpolare = 3%, eurasiatice = 31%, europene = 10%, central – europene = 4%, pontice = 7%, continentale = 12%, endemice circa 1%, balcano – dacice = 4,7%, mediterane = 10,3%, cosmopolite = 3,5%, adventive = 1,5%. Este evident caracterul continental sud – estic al florei locale. Spectrul bioformelor ecologice relevă că: hemicriptofite sunt 55%, terofite = 26%, geofite = 8%, chamefite = 2%, fanerofite = 8,8% și helofite = 0,2% ceea ce evidențiază caracterul xerofit al florei, luată în ansamblul ei. Importanța științifică a elementelor de floră și faună cu careacter pontic, balcanic și mediteranean, rare pentru țara noastră, au fost argumente care au determinat declararea unei suprafețe de 100 ha din zona N – V a pădurii Gârboavele ca rezervație ștințifică. BIBLIOGRAFIE 1. BELDIE AL., 1953 – Plantele lemnoase din R. P. R., Ed. Agro – Silvică de Stat, Bucureşti 2. CIOCÎRLAN V., 2000 – Flora ilustrată a României. Ed. Ceres, Bucureşti 3.DOBRESCU C., BELDIE AL., 1960 – Noi stejari din Podişul Central Moldovenesc, Stud. şi cerc. Biol., ser. Biol. veget., 12, 3: 31 - 47 4. MARCU A., [s.a.], Rezervații și monumente ale naturii din județul Galați, Muz. Șt. nat. Galați 5. MITITELU D., GOCIU Z., PĂTRAȘCU A., GHEORGHIU - ȚIGĂNUȘ V., 1962 – Ghid pentru excursii botanice, Comun. Șt. Inst. Pedag. Univ. din Iași: 1-5, 9 6. MITITELU D., GOCIU Z., PĂTRAȘCU A., GHEORGHIU V.,1963 – Caracterul florei și vegetației din Câmpia Galaților și Brăilei, Com. de Bot., Soc. Șt. Biol. din R.S.R.: 163-173, 191 -200 7. MITITELU D., GOCIU Z., PĂTRAȘCU A., GHEORGHIU V., 1968 – Flora și vegetația Pădurii Parc – Gârboavele – Galați, An. Șt. Univ. „Al. I. Cuza“ Iași, 1: 168-172 8. MITITELU D., PĂTRAȘCU A., GOCIU Z., OPREA A., 1993 – Flora și vegetația județului Galați, Bul. Grăd. Bot. Univ. „Al. I. Cuza“ Iași, 4: 69-101 9.MOHAN Gh., ARDELEAN A., GEORGESCU M., 1993 – Rezervații și monumente ale naturii din România, Casa de Editură și Comerț „Scaiul“, București: 120 10. MOHAN Gh., ARDELEAN A., 2006 – Parcuri și Rezervații Naturale din România, Ed. Victor B Victor, București: 143 11. SÂRBU I., OPREA A., TĂNASE C., 1997 – Vegetația pădurii – parc Gârboavele – Galați, Bul. Grăd. Bot. Iași, 2, 2: 273-296 12. ȚOPA E.,1969 – Călăuza monumentelor naturii din Moldova, Ed. „Univ. Al. I. Cuza“ Iași: 27, 28
Voteaza activitate Numar voturi: 22