Promovarea ariei protejate "Peştera Tăuşoare
Cod activitate: NTA8LC
Unitate scolara: Scoala Gimnaziala "Iacob si Ioachim Muresanu"
Judetul: Bistrita Nasaud
Echipa verde a clasei a VIII-a B de la Şcoala Gimnazială “Iacob şi Ioachim Mureşanu” Rebrişoara, jud. Bistriţa-Năsăud, coordonată de prof. Buzilă Leon a realizat un proiect ce constă în activităţi de informare şi conştientizare a elevilor şcolii şi a comunităţii locale cu privire la importanţa turistică şi ştiinţifică a ariei protejate “Peştera Tăuşoare”. S-a realizat un panou de perete ce cuprinde detalii despre peşteră şi imagini sugestive, în acest fel se popularizează Concursul Naţional “Şcoli pentru un viitor verde”. În continuare prezentăm câteva detalii despre acestă arie protejată: Peştera este situată în sud-vestul munţilor Rodnei pe versantul stâng al Văii Izvorul Tăusoarelor, din bazinul superior al râului Gersa, are o resurgentă la Izvorul Rece, în bazinul râului Telcişor. Se află la 23 de km nord de satul de centru Rebrişoara, ramificaţia rutieră spre peşteră, aflându-se în faţa Bisericii, pe DN17D [km31,2] de unde urcăm apoi valea Gersei până În Poiana Ursului, la confluenţa Gersei cu Izvorul Tăuşoare şi poposim la obiectivul turistic dorit. Peştera Izvorul Tăuşoarelor a fost descoperită în anul 1955 de către Leon Bârte, care a auzit de la localnici că în munte este o gaură unde locuiesc zâne care fură laptele oilor de la stânele din Munţii Rodnei. Învăţătorul Leon Bârte, luând în considerare poveştile localnicilor, dar şi observând că apele Izvorul Tăuşoarelor ,,seacă” la un moment dat, a căutat în acea zonă şi a găsit intrarea în peşteră, la baza unui perete stâncos, în dreptul unei îngrămădiri de bolovani, de unde se simţea un curent de aer rece. Prin organele locale ale comunei Rebrişoara, încercarea reuşită a învătătorului va fi adusă la cunoştinţa Institutului Speologic ,,Emil Racoviţa” din Cluj, iar cercetătorul dr. Iosif Viehmann va trece la studierea acesteia, domnul profesor luându-şi doctoratul în speologie cu studiul peşterii. Peştera Tăuşoare ocupa locul 6 in topul lungimilor cu cei 17.800 m si locul doi in cel al denivelării cu 416.6m (din care numai 356 m in profunzime şi 105,6m ascendent faţa de intrare) în România. Până în anul 1992 a fost catalogată ca fiind cea mai adâncă peşteră dar după ultimele măsurători a fost întrecută de „ Avenul din Grind” din masivul Piatra Craiului care măsoară peste 500 de m adâncime. În zona centrală a peşterii temperaturile înregistrează valori cuprinse între 6,5 º C şi 8 ºC, aceste valori au fost aceleaşi între anii 1955-1980. Temperatura medie a reţelei subterane este cuprinsă între 7 º C şi 7,5 ºC. Cele mai mari variaţii de temperatură înregistrându-se vara de circa 3 ºC între galeria principală activă, Galeria de Înaintare, şi Galeria 700. Hidrografia acestei peşteri active este formată din patru cursuri de apă subterane, care se formează prin infiltrare din Valea Izvorul Tăuşoarelor. Apele din peşteră se pierd în două sorburi), după ce parcurg un traseu subteran necunoscut, care în linie aeriană, măsoară 5 km, pe o diferenţă de nivel de numai 50 m şi reapar la zi prin resurgenţa de la Izvorul Rece din satul Telcişor (unde sunt captate, pentru a alimenta o păstrăvărie, precum şi a asigura alimentarea cu apă potabilă a unei importante părţi din comuna Telciu). Trecerea cursului de apă subteran, din bazinul Tăuşoarelor în cel al Telcişorului, se face prin fenomenul de captare carstică ,,piraterie carstică”, în literatura franceză de specialitate. Faptul că apa dispare în cele două sorburi de la Tăuşoare a fost demonstrată de colorările cu fluoresceină din 1957 (apa marcată a ajuns în Izvorul Rece după opt zile) şi 1961 (apa marcată la Tăuşoare a ajuns după două zile în Izvorul Rece, în condiţiile unor debite foarte ridicate). În peşteră se găseşte o faună bogată, reprezentată prin insecte, amfipode, crustacee, lilieci, diplopodul troglobiont Romanosoma Bârtei, specie endemică pentru Munţii Rodnei, denumită în acest fel pentru a omagia pe desoperitorul peşterii, dar şi numeroase fosile ale vieţuitoarelor din erele geologice trecute, precum: alge foraminifere, numuliţi, gasteropode şi Ursus Spalaeus. Depozitul fosilifer de Ursus Spelaeus se află în Sala Oaselor de Urs, aflată la mare distanţă de intrare (cca 4 km), fiind unul dintre depozitele fosilifere, foarte puţin cercetate din peşterile româneşti. Datorită adâncimii mari, a mărimii sălilor şi galeriilor, a hidrografiei interesante, a elementelor faunistice, a fosilelor, dar mai ales a elementelor carstice rare (mirabilit, anthodite, bile de Tăuşoare), Peştera Izvorul Tăuşoarelor a fost declarată rezervaţie ştiinţifică a Academei Române, de clasa A, aflată în custodia Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, fiind interzisă practicării turismului de masă şi deschisă doar în scop de cercetare ştiinţifică şi pentru explorări speologice.
Voteaza activitate Numar voturi: 72